ana povesteste
"eram mica. aveam 4 ani. imi aduc aminte vag o conversatie."ana,ai grija de famile ca eu am sa plec" abia tarziu am realizat ce inseamna asta cu adevarat. m-am simtit vinovata foarte mult timp de un lucru care nu-mi apartinea, de o informatie pe care la varsta aia nu o intelegeam. eram prea mica ca sa realizez ceea ce urma sa se petreaca?
si acum mai am aceste ganduri.
inca ma invinovatesc ca eram singura care stia ce avea sa urmeze si nu am actionat in niciun fel.nu vreau sa mi se mai repete aceasi intamplare, de aceea trebuie sa iau o decizie si nu stiu ce sa fac. sunt sigura ca trebuie sa fac asta. de cate ori nu v-ati simtit asa? de cate ori nu ati fost in situatia mea? stau si analizez situatia. sunt pe punctul de a-mi pierde un prieten doar pentru a-i fi bine. am de ales intre bine general valabil si bine egocentrist. voi ce m-ati sfatui? desigur ma astept la un raspuns de genul "e logic!un bine general valabil", dar oare ce implica asta? sa devin o turnatoare? sau ce intelegem prin acest cuvant? dar ce drept am eu sa ma bag in viata unei persoane? ce merit am eu sa-i incerc sa-i fac un bine (sau ceea ce mie mi se pare bine)?
nu stiu ce sa fac. ma simt ingrozitor. simt ca lumea se prabuseste in jurul meu. tot ce am cladit cu truda se duce printr-un mail, o convorbire telefonica si un ceai.
dar trebuie sa fac asta. e spre binele unei persoane. nu as putea trai din nou cu sentimentul de vinovatie. nu as mai suporta inca unul. nu vreau sa mai am viata cuiva pe constiinta"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu