o lumina cobora din cer si isi rasfrangea caldura peste picaturile de apa ce stateau obraznic pe umarul tau ars de soare. eu te priveam cu nesat si parca as fi vrut sa sorb cu buzele mele vinetii de iubire fiecare picatura ca pe o seva binefacatoare.
dar nu puteam face asta. imi era frica. stateam si te admiram cand tu, nepasator, ti-ai inchis ochii, cu gene lungi si sparancene tehnic conturate, pe care nu ii voi uita niciodata, si ti-ai indreptat fata catre arsita insuportabila de iulie ce cobora dinspre cerul albastru impanzit e oite de vata.
erai ca un zeu pentru mine, iar ochii mei parca erau nevrednici a te privi, dar nu ma puteam satura sa te sorb din priviri, sa imi imaginez cum ma tii in brate si cum caldura corpului tau se scurgea navalnic spre mine, sa iti simt respiratia si sa-ti numar bataile inimii tale inghetate.
sa-ti simt parfumul si sa-ti mangai parul moale. sa te alint si sa ne contopim intr-o singura persoana. sa fim doar noi doi intr-o singura lume rea. sa ne iubim. sa nu ne pese de ceilalti.
dar universul meu s-a spulberat cand am vazut cum mainele tale alunecau sagalnic pe soldurile perfecte ale EI. si daca EA ar fi fost o oarecare, o necunoscuta nu m-ar fi ranit, dar EA era iubirea mea platonica,era confidenta mea, era pur si simplu persoana nepotrivita.
ma durea. ma sfasia. incetasem sa mai gandesc. soc!
