epilogul unei despartiri

"nimeni n-o sa-ti explice ce e dragostea

asta singur intr-o zi de vara o vei afla

si atunci sa nu uiti de inima ta"

spunea cineva,dar chiar e adevarat? nu...eu mi-am gasit asa zisa dragoste in iarna si chiar nu mi-a explicat nimeni,am aflat pe pielea mea ce inseamna sa te daruiesti cu trup si suflet unei persoane care de asemeni zice ca te iubeste,dar oare chiar asa era?

el spunea ca da,dar atunci ce a dus la despartirea asta dureroasa? faptul ca relatia parea prea promitatoare si ca altii ne invidiau? poate da poate nu..nimeni nu stie si poate nici nu vreau sa stiu...

cand am realizat ca nu mai sunt inconjurata de acel sentiment cald ca o adiere de primavara,iubirea,am simtit ca cerul mi se prabuseste deasupra capului si totul in jur se spulbera...

era un moment foarte prost sa ma las de fumat...asa ca am cerut o tigara si am savurat fiecare fum ca un drogat in sevraj ce nu-si mai luase doza de metadona de cateva zile asa eram si eu...nu mai fumasem de cateva zile ...

dar suferinta psihica m-a invins si m-a convins sa mai fumez o tigara asa de dorul acelor vremuri fericite...

stateam in leaganul in care ne-am sarutat pentru prima data pe 16 ianuarie si plangeam cu lacrimi de crocodil caci se apropiau de locul meu sacru doi indragostiti ca...deh...e 14 februarie (inversul lui 41 cum ar fi spus el)...lacrimile imi siroiau pe fata si rimelul meu deja se scursese pe bluza mea bleu...bluza pe care am purtat-o in prima noastra zi de joi...

nu stiu de ce,dar totul imi aminteste de el...cartea de logica,bluza bleu,parcul de la scoala 3, liceul, scarile...totul...oriunde ma uit simt cum o durere sfasaietoare imi cuprinde sufletul si-mi incetoseaza mintea...totul dispare in negura disperarii si singurul gand care imi trece prin minte e un pumn de anfetamine si unul de barbiturice ajutate de un litru de votca...poate si o tigara...am asa o pofta...

dar nu cred ca ar fi o idee buna sa renunt la viata...cineva intelept spunea ca tu trebuie sa invingi viata nu ea pe tine..deci voi lupta pentru scopul meu indiferent de ceea ce se va intampla...nu voi lasa o persoana imatura si fara caracter sa castige,nu acum cand am aflat ce este intr-adevar ce e dragostea...

m-am chinuit prea mult sa inteleg mesajul launtric ce rasarea din sufletul meu si care ma face sa imi simt genunchii moi si chipul luminat de raze calde de soare...

cand vedeam surasul lui simteam ca numai noi 2 eram pe lume si cand ma strangea in brate parca toate problemele mele se risipeau...buzele lui erau atat de dulci incat as putea face diabet insa nu ma pot satura...

dragostea chiar exista si merita sa lupti pt ea...rezultatele nu vor intarzia sa apara...

pur si simplu...te iubesc...

personajele si intamplarile prezente in acest text sunt fictive

dragostea

dragoste...mai este cu putinta sa vorbesti despre dragoste?o astfel de incercare care nu e oare zadarnica,inutila?timp de mii de ani,incepand cu aurora omenirii,poetii si artistii au cantat,au explorat,au laudat,au analizat si disecat acest sentiment.atunci,la ce bun sa mai vorbim despre el?ce mai ramane de spus,dupa atatea si atatea cantece,poeme si romane de dragoste?

ce mai ramanede spus?totul!un paradox?nu,un adevar,si inca unul foarte profund.fiindca tezaurul iubirii este inepuizabil.da,e adevaratca,de mii de ani,mainile lacome ale poetilor si ale artistilor scotocesc si secatuiesc sipetul magic unde scanteieaza diamantul tandretei,safirul afectiunii si rubinul dorintei...

cine oare mai alimenteaza acest tezaur?fiecare fata care simte cum ii bate mai puternic inima,la apropierea fiintei iubite.fiecare baiat care si-a citit soarta in caldura unei priviri sau in farmecul unui suras.dragostea este mereu noua,mereu tanara.

dragostea este cu mult mai presus decat tot ceea ce s-a spus despre ea.e alcatuita din afectiune,tandrete,dorinta,din ceva esential si din ceva indefinit.

intre doua fiinte care se iubesc cele mai intense momente sunt adesea cele de tacere patetica ce urmeaza dupa marturisirile cele mai inflacarate.

orice dragoste adevarata trece dincolo de timp si spatiu.este o victorie asupra timpului si a mortii.si asta din pricina ca dragostea,ca si moartea,predomina asupra vesniciei,pe care poate s-o infrunte si s-o biruie...