ana va povesteste din nou
a trecut mult timp din viata mea si parca nici nu imi dau seama cand s'au intamplat atat de multe. nu imi amintesc cand am crescut, nu mi amintesc ridurile ce au aparut in coltul ochilor, nu realizez cand au aparut atatea fire albe. atata lume a trecut prin viata mea si nu pot sa imi amintesc niciun nume, nicio fata, nicio silueta. doar numele Lui, doar chipul Lui, doar atingerea Lui. simt ca inca imi bantuie sufletul desi stiu ca este departe, in alta lume, iar noi doi nu vom mai putea fi niciodata unul langa celalalt, desi nu a fost niciodata asa ci doar o creatie a mintii mele.
simt ca lumea mea se prabuseste incet fara iluzia Lui. chiar daca nu exista cu adevarat era singurul lucru care dadea sens si culoare vietii mele. stiu ca astazi gandesc astfel si maine, poate voi rade de gandurile de astazi, dar acestea vor fi mereu acolo si vor reveni.
nu mai pot nega faptul ca m'am atasat prea mult de ceva ireal, de un prieten imaginar la care trebuie sa renunt o data cu pasirea intr'o noua era.
acum simt o tristete inimaginabila ce ma copleseste. lacrimile mi se scurg incet pe obraz, iar mintea nu le poate da o explecatie.
te vad peste tot. te aud peste tot. te simt peste tot. esti doar o iluzie. te urasc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu