au trecut aproape 3 luni de cand am simtit pentru prima data ce inseamna viata de student.
a studia in cadrul facultatii de farmacie nu mi se mai pare un lucru atat de usor.
sunt multe multe multe notiuni de retinut, dar intr-un fel sau altul este o placere.
tin minte cum am fost entuziasmata de primele laboratoare, cum ma intorceam la camin plina de zambet ca un copil mic.
desi nu a trecut mult timp de atunci, satisfactia interioara s-a diminuat. incepe sa devina rutina si nu mai are nimic farmec.
nu am vazut orasul natal de la finele lui septembrie si mi-a frica sa ma intorc acum...daca nu mai este asa cum l'am lasat? daca este mai gol, mai fara viata?...
asta nu am de unde sa o stiu. dar traiesc cu o oarecare samanta de anxietate.
poate, de fapt, nici nu vreau sa ma intorc.
aici nu este mai bine, dar nici mai rau.
desi, ca orice om, am nevoie sa mi incarc bateriile, si unde altundeva decat in propriul tau camin.
mi-e greu sa ma adaptez la conditiile sociale de aici. de cand am ajuns la facultate, am observat ca aici oamenii se cearta foarte des, de la prostioare, de la restul de la magazin chiar.
nu stiu de ce, dar mie nu imi sta in fire sa fiu asa si ma oboseste comportamentul acesta.
si inca un lucru pe care l'am sesizat este faptul ca generatia asta e inca necoapta in maniera in care ar face tot posibilul sa mearga acasa. ei nu vin sa invete, vin ca sa aiba de unde se duce acasa. sincer nu-i inteleg. facultatea este o treapta in viata care ar trebui sa te formeze ca individ, sa te invete sa te descurci singur in viata caci parintii nu-ti vor fi alaturi pentru totdeauna, iar pe langa acest aspect, observ szi o scadere a interesului studentilor fata de invatatura.
cineva imi zicea ca "vii la scoala sa inveti pentru tine si nu pt a toci pantofii in drum spre casa".
dar poate sunt doar eu de vina ca am mentalitate invechita. asta este. nu sunt cool. sau poate nu sunt realista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu