Nici acum nu stiu ce cautam cu exactitate acolo... Nici nu voiam sa ies din casa in ziua aceea de 25 iunie. Tot ce imi amintesc este ca ea nu avea chef sa stea in casa si m-a chemat....
Stateam. Fumam o tigara. Imi era greata. O harmalaie fara rost ma scotea din minti. "Prea multi copii pentru locul asta, prea multa imaturitate pentru mine, dar ma compla
c in asta... oare de ce?! Nu stiu" Astea imi erau gandurile ce se invarteau in capul meu si nu-mi dadeau pace.O discutie aberanta ma "fascina". Dar deodata universul meu monoton fusese dat peste cap. De catre cine?! De un oarecare accidentat... (si acum rad cand imi amintesc cum ne-am cunoscut si fraza cu care m-am adresat...cred ca nici el nu va uita)...
Dar de ce mi se parea atat de fascinant?! Nu stiu. Poate doar pentru ca era singurul om cu picioarele pe pamant din acea zona? Pentru ca pur si simplu ma fascina faptul ca era atat de rece si indiferent cu mine.
Acesta a fost primul pas.Eu l-am facut.Incet incet ne-am cunoscut.Am incercat sa-i descopar partea calda,partea draguta.Iintradevar era acolo,ascunsa in strafundul sufletului lui,dar niciodata nu si-o infatisa oamenilor de rand.
L-am i
ubit nespus de mult,dar mai mult ca pe un frate,o iubire platonica,pana intr-un punct cand dracusorii si-au bagat coada in treburile mele.Mi s-au aprins calcaiele dupa el de-a binelea si tot ce visam era cum ii atingeam trupul fierbinte si cum il sorbeam din priviri la dus...Mi-am indeplinit si visul.Am continuat.De ce?Ce mai voiam de la el?Cazusem in propriul meu joc."Sunt indragostita?Nu imi vine a crede"imi spuneam mereu ca nu poate fi adevarat.
A fost si va fi mereu prima mea iubire..Ma uraste.Il iubesc.Ma iubeste il urasc.Intre noi nu va putea fi niciodata o reciprocitate a sentimentelor.
2 comentarii:
m-ai cenzurat?:))))
=)))) ahahaha..ultima poza e facut de mine la IMV
si cand ma gandesc ca initial nu iti dadeai seama ce reprezinta=)))
:*
Trimiteți un comentariu