O viata avem, o viata traim! De ce sa o traim cu spaima? De ce trebuie sa o categorisim? De ce trebuie sa spunem ca e buna ori rea, ce rost are? Ne chinuim sa dam un sens, o semnificatie, un calificativ vietii, dar nu o traim niciodata.
Cine are tot ce-i trenuie spune ca nu e fericit, cine e fericit spune ca e sarac! Atunci cine e mai castigat? Nimeni! Raspunsul e simplu intrucat niciunul dintre ei nu se multumeste cu ceea ce are, mereu vor mai mult si mai mult, au impresia ca astfel viata lor va deveni "buna", cat se poate de fals!
Despre viata nu putem spune ca e buna sau rea intrucat pentru ea nu exista un standard. La fel cum fiecare om este unic, la fel este si traiul pe care il duce. E greu de inteles cacai oamenii sunt condusi de instincte primare de confort si procreere, insa
daca totul ar fi atat de simplu pe cum pare, am trai in continuare in pesteri, iar consecinta faptului ca gandim si ne place luxul este dezvoltarea acestui cult al placerilor condus in mod paradoxal de valorile exagerate ale supraeului care ne obliga sa ne conformam standardelor de viata ale celor din aceeasi clasa sociala ca si noi.Ne dorim o viata ca in filme si cand reusim sa o capatam nu ne satisface. Ii vedem neajunsurile si insatisfactiile si toate visele ni se naruie, devenind frustrati.
Dar exista si oameni care se complac in situatia in care se afla. Isi spun ca viata lor este buna si nu fac nimic pentru a o imbunatati. Desi ar putea fi considerati "fericiti", acestia nu sunt nimic alteva decat niste fiinte care au renuntat de buna voie la evolutie si au ales calea cea usoara.
In concluzie, putem afirma ca viata nu poate fi considerata "buna" sau "rea", ci unica si frumoasa, asa cum ne este data. Nu trebuie sa ne intrebam dca e buna sau rea ci sa traim fiecare clipa!
3 comentarii:
aia era tigara mea:|
si aia stinsa a lu bond:))
si lamaia mea =))
Trimiteți un comentariu