e trist.e morbid de cald.un les apare in cale.e un corp.al cui?! al ei? a da,ea, acea persoana intunecata, dar si luminoasa care ma incalzea de fiecare data cand aveam nevoie de ceva,orice.
acum nu mai e, trupul ei a trecut in nefiinta.simt o placere launtrica macabra, ma bucur de situatia ei.de ce?nu stiu.
ii voiam moartea dintotdeauna.ea era mereu acolo pentru mine,iar eu de fiecare data simteam nevoia sa-i infing un cutit in inima,sa-l rasucesc,sa o doara,sa o tai haotic cu lama ascutita pe tot corpul si apoi sa picur putin cate putin solutie salina peste ranile supurande si insangerate. sa o vad cum se zvarcoleste in agonie, sa urle de placerea mea provocata de suferinta ei, sa simta si ea durerea sufleteasca pe care o simteam de fiecare data cand era langa mine.
sa stiu ca sufera alaturi de mine, macar o suferinta fizica,caci de cea psihica nu era capabila. era rece ca o stanca, era neinduratoare, era dreapta, voia doar adevar si totusi ma iubea.era o dragoste incestuala, o dragoste fi
zica.voia sa ma posede.sa fie in interiorul meu, sa o simt in intregime, sa gem de durere,de placere,de pasiune,voia sa ii apartin.si eu voiam asta, dar imi era frica.simteam in mine o retinere, simteam ca o insel daca imi voi ceda trupul in mainile ei doritoare.
si acum stateam la fel de rece si placida si-i priveam trupul pangarit.o ura plina de iubire imi inunda corpul. o iubesc!
e moarta, o vreau acum,aici sa imi managaie parul, sa-mi sarute spatele,sa ma stapaneasca, s ama domine,dar e imposibil.
e un cadavru, nu mai are nicio putere fizica asupra mea,dar fantoma ei ma urmareste, niciodata nu va inceta sa o faca.
ce mai puteam face acum?nimic!am dat-o la o parte si mi-am continuat drumul, dar inainte mi-amn infasurat mainile in juril gatului ei si am strans cu toata forta, ura si regretul meu, apoi i-am turnat acid pe fata ei atat de armonioasa pe care o admirau toti.
gata.
nu mai exista!
e desfigurata.
